3 beri, o mini-depresie și … progres?!

Cum a fost la Campfest, cu familia

Ca orice poveste nu neapărat pozitivă, începe cu ceva frumos. Ca să ai de unde să cazi. Așa sunt poveștile care au morală la sfârșit.

Weekendul trecut am fost cu familia la Campfest. Un festival de camping ținut la Vibe Camp, undeva pe malul râului Buzău. Foarte frumos. Stat la cort, muzica chill, plajă la râu, pescuit. O experiență super tare în natură cu foc de tabără, artificii și muzică live în ultima seară. Blană!

Hotărâsem să fac un podcast acolo, în natură.

Recomand cu căldură! Atât Campfest - noi cred că mergem și la anul - cât și Vibe Camp sau Green Camp - tot acolo, în zona Buzău.

Eu nu am văzut până acum așa de mulți copii la un loc care să fie chill. Să se joace împreună și să se împrietenească ușor. Sigur, sunt și alt gen de oameni care sunt dispuși să meargă cu copiii într-un un camping, dar maaan … era atât de clar că și faptul că suntem în natură a influențat atmosfera.

Când faci 'excepții'...

Era fix atmosfera aia de a sta la șpriț. Bă da' perfect! Era cald dar nu prea rău. Nu aveam mare lucru de făcut. Nu plecam nicăieri de acolo, mai ales cu mașina. M-am și întâlnit cu niște băjeți pe care îi știam care au stat la șpriț mai tot festivalul.

Faza e că eu nu beau alcool de ceva vreme. Anul trecut am făcut un experiment, am stat 6 luni fără să beau alcool iar concluzia experimentului a fost că nu mai vreau să beau deloc. Am mai făcut excepții, uneori m-am simțit bine, alteori nasol dar niciodată nu am simțit că a meritat.

Dar acolo, la vibe-ul ăla frumos ….am zis că beau și eu puțin. O bere draft. Hai două. Maxim 3! Și a fost ok.

Eu nu mă abțin de la alcool. Pur și simplu nu beau. Îmi vine rareori pofta să beau, la vreun eveniment dar de obicei merg cu mașina tocmai ca să nu fiu tentat și niciodată nu am regretat a doua zi. N-am spus niciodată: "mamă ce rău îmi pare că N-AM băut aseară". În schimb invers …. "mamă ce rău îmi pare că AM băut aseară" … ăhă …aș avea multe povești, dacă le-aș mai ține minte.

Atât mi-a trebuit însă, să beau în prima zi. A doua zi a intrat foarte bine un gin tonic. Și tot așa.

Așa fac și cu alte pofte. Uneori aș mânca o înghețată dar e seară. Și mă conving că e ok să iau o gură din înghețata din congelator. După care îmi spune mintea că … acum, dacă tot ai stricat dieta și ți-ai bătut joc, ce mai contează dacă o mănânci pe toată?! 😳

Uneori mă sperie mintea mea 😅

Dar de aia nu am înghețată în congelator. De aia merg cu mașina la evenimente sau petreceri. Și de aia folosesc prezervativul în loc de metoda retragerii .. că n-am încredere în mine! N-am încredere în mintea mea 😅

M-am simțit ok pe parcursul festivalului. Singura problemă a fost că n-am mai făcut podcastul. Plănuisem de acasă să îl fac. Știam despre ce vreau să vorbesc. Avea legătură cu natura (o să vină și episodul ăla în curând). Luasem lavalieră și trepied pentru telefon. Găsisem loc. Eram super entuziasmat!

Am fost însă cam obosit și am tot găsit scuze să nu filmez. Iar faptul că nu am reușit să filmez episod nici când am venit în București și că nu am postat deloc săptămâna aia a fost destul de dureros pentru disciplina - oricum firavă - pe care mi-am creat-o în ultimele luni.

Prea îmi mergea bine...

Apoi, întors acasă, au început niște stări mai nasoale. Am avut gânduri super negative. Am avut două nopți în care nu am dormit prea bine. Coșmaruri. Ceea ce mie nu prea mi se întâmplă.

N-aș da vina pe alcool dacă nu mi s-ar mai fi întâmplat de alte două ori să beau și să observ niște gânduri negative de care mă dezobișnuisem. Gânduri care îmi sunt familiare fiindcă le-am avut toată viața mea de adult. Cum că nu sunt bun de nimic și altele de genul ăsta. Doar că uitasem de ele … te obișnuiești repede cu binele 😃

Bă și uite așa am avut o săptămână în care nu am fost bun de nimic. Pur și simplu. Fără să se întâmple nimic. Am fost obosit. Neputincios. Am plâns for no reason într-o zi. Efectiv mini depresie.

A avut Andreea o glumă bună zilele trecute. De când lucrează ea, eu fac mai multă treabă în casă. Făceam doar curat dar am început să spăl, să calc și chiar să gătesc. Iar după ce m-a tot văzut lipsit de vlagă și de testosteron săptămâna trecută, duminică făceam curat și eram cam … needy așa … iar. Și mi-a zis: "Mă iubitule! Nu te mai las să faci treabă în casă că în scurt timp îți vine ciclu!"

Roadele muncii mele

Ce a fost diferit și minunat săptămâna trecută, față de alte perioade în care am avut stări nasoale, a fost că am fost conștient de ce simt.

E poate prima dată când trec printr-o perioadă dinasta, în care o iau gândurile și emoțiile razna și nu transform asta în a strica tot. În a mă certa cu toată lumea și a sabota proiectele la care lucrez.

Acum încep să văd roadele drumului ăsta de dezvoltare pe care merg. Am putut să observ emoțiile și gândurile fără să le las să conducă.

Am înțeles mai calumea ideea aia că "nu ești gândurile tale" sau "nu ești mintea ta" cum spune Sadhguru.

Mi-a venit să plâng și am stat să plâng. Fără să fiu a little crying bitch. Pur și simplu. Am avut o emoție și am lăsat-o să iasă.

Să fiu conștient nu a făcut starea mai puțin neplăcută. N-a făcut-o mai bună. Dar am putut să-mi controlez acțiunile.

Ok. Mă simt așa! E nașpa! Sunt obosit, irascibil, trist… S-au întâmplat niște lucruri care au dus la asta. Ce pot să fac acum?

E cazul să mă odihnesc. Cât pot. Poate să nu îmi planific timp cu familia, în afară de cel necesar. Să nu duc și la ei starea asta a mea. Poate e cazul să nu mă forțez să merg la sală CĂ SUNT PUTERNIC! Alteori simt că e cazul TOCMAI, să merg la sală, ca să fiu mai bine.

E total altă experiență decât când trăiam pe pilot automat și dacă mă simțeam nașpa aveau de suferit toți, în jurul meu. Iar apoi eu sufeream și mai tare de vinovăție.

De notat în jurnal:

Dacă e ceva ce am învățat în săptămâna asta e că progresul nu e lipsa problemelor ci modul în care reacționezi la ele. O să mai tot fie stări dinastea, important e că le gestionez din ce în ce mai bine.

Dacă și tu ești pe drumul ăsta sau te gândești să pornești pe el, lasă-mi un comentariu sau un mesaj. Mi-ar plăcea să știu cum arată progresul la tine. Și dacă ți-a plăcut episodul, ajută-mă să-l duc mai departe – dă un share. Ca să știm că nu suntem singuri pe drumul ăsta.