Alex Mocanu
mocast
Obiceiul simplu care mă ferește de burnout
0:00
-18:59

Obiceiul simplu care mă ferește de burnout

Cum era să ajung din nou la burnout și cele două obiceiuri care cred că mă vor ține departe de el

🎙️ În episodul ăsta:

  • Cum era să transform o oportunitate în burnout

  • “Ce înseamnă succesul pentru mine?!”

  • Cum ne complicăm viețile singuri

  • Obiceiul zilnic cu rezultate rapide

  • Ce se întâmplă cu podcastul


Burnout din nou?!

M-am gândit eu că ce mare lucru mă … îmi iau un job nou la radio, fac stand-up, scriu material pentru un show nou, fac content, fac un podcast, petrec timp cu copilul, petrec timp și cu soția, merg la sală, am grijă de sănătate, învăț ce să mănânc, fac și eu treburile mele prin casă…

Ce mare lucru să le țin pe toate … să jonglez cu 25 de lucruri?

Ce se poate întâmpla? 🤦‍♂️

Dacă ai urmărit podcastul ăsta știi deja că am trecut printr-un burnout destul de nasol în care mi-am dat peste cap cariera și aproape că m-am îndepărtat de familie. Totul de la fuga după succes. După reușită.

Ce e ciudat e că în momentul în care lucrurile încep să meargă bine în viața sau cariera cuiva, lucrurile devin mai grele. Fiindcă încep să apară oportunități iar noi nu suntem obișnuiți să spunem nu sau să selectăm ce e potrivit pentru noi. VREM SĂ REUȘIM ODATĂ! Să le fac pe toate să am și eu odată succes! Atât am fost învățați. Dar e responsabilitatea fiecăruia să evolueze dar și să aibă grijă de propria sănătate.

Din August fac un program la Digi FM. A fost o oportunitate bună pentru mine, una pe care mi-am dorit-o. Problema a fost că nu am realizat ce înseamnă asta și nici nu m-am oprit să îmi rearanjez un pic viața și cariera, având în vedere schimbarea mare care urma să vină cu începerea unui job nou, total străin mie.

Am tras super tare să nu cumva să renunț la ceva din ce făceam deja. Am vrut să nu sar nici o săptămână de publicat podcast. Să nu reduc din content, din mersul la sală, sau din timpul petrcut cu familia. M-am gândit că sunt doar 4 ore de lucru la radio așa că dacă le pot înghesui pe toate în calendar înseamnă că o să am și energia de a le face pe toate.

E ca și cum eu pot să împing cu 70 la piept și dintr-o dată încep să pun 100 … reușesc să fac și așa dar nu accept să fac 2-3 repetări … vreau 10! Că așa făceam și cu 70.

WTF?! 🙄

Rezultatul: m-am îmbolnăvit. Normal!

Primul semn a fost o răceală. Eu nu obișnuiesc să răcesc. A fost clar că aveam nevoie de odihnă. Și chiar m-am bucurat că am răcit. Aveam motiv să mă odihnesc fără să mă simt vinovat. UAU!

Apoi am revenit la treabă și am început să am probleme digestive mai serioase. Eram obosit tare. Dormeam 9-10 ore pe noapte și nu mă simțeam odihnit.

Și parcă tot nu acceptam că se întrevede un nou burnout 🤦‍♂️

Până când mi-a spus Andreea că “ar trebui să mă mai odihnesc și eu că fac cam multe”. Andreea nu îmi spune dinastea. Nu îmi dă sfaturi. Mă lasă să îmi fac nebuniile și mă susține.

Apoi m-am oprit. Și a fost atât de evident burnout-ul care venea că efectiv m-a bufnit râsul.

Am făcut doar radio și, în rest, m-am odihnit. Am revenit la alimentația sănătoasă și la sport mai ușor.

Mi-a trecut glonțul pe la ureche.

Obiceiul

Obiceiul care eu cred că m-a ținut departe de burnout până acum și care cred că o să mă țină în continuare a fost să mă întreb constant:

“Ce înseamnă succes pentru mine?”

Toți căutăm succesul în miile lui de forme, diferit pentru fiecare, doar că, de ceva vreme, s-a cam stabilit un tip de succes pe care îl căutăm cu toții:

Bani, popularitate, putere.

Nici nu știm cine a decis asta pentru noi. Clar nu am decis fiecare conștient că asta este scopul, bani și atât! Că dacă stai și pui întrebări realizezi că scopul e ce faci cu banii după ce îi câștigi, nu?

Clar nu am fost învățați de către părinți sau în școală să ne găsim propriul drum și să ne întrebăm ce ne dorim de la viață.

Povestea mea cu “ce înseamnă succesul”

Povestea mea cu „ce înseamnă succesul” a început anul trecut, cam pe vremea asta. Mă întorceam de la un show de la Timișoara după care stătusem la băutură până târziu. Făcusem un show sold out, printre puținele de anul trecut, deci chiar fusese un mini-turneu de succes. Dar acum, stăteam pe bancheta din spate, îmi era rău și aveam de făcut 9–10 ore până acasă, unde nu voiam decât să dorm, nu să îmi revăd soția și copilul, nu să mă bucur de mâncarea bună de acasă, doar să nu mă bage nimeni în seamă și să dorm! Și mi-a fost atât de clar că nu ăsta e succes pentru mine. Și m-am întrebat atunci, ce înseamnă cu adevărat succesul pentru mine?

Am ascultat podcasturi și am căutat răspunsuri tot drumul. Și am zis, ok … ce e important pentru mine acum? Ce aș vrea să am acum?

Am scos agenda și am scris acolo, parcă după dictare, așa:

Bani

Familie

Sănătate

Bani – am definit banii ca fiind o sumă de bani constantă care să acopere cheltuielile familiei mele fără să îmi ocupe tot timpul sau să îmi consume toată energia (aici am detaliat mai mult ce înseamnă fiecare).

Sănătate – Să învăț ce înseamnă o alimentație sănătoasă și să mă focusez pe a avea grijă de corpul meu prin alimentație, sport și yoga/meditație.

Astea două pentru a avea energia, timpul și lipsa de stres ca să mă pot bucura de viața mea, de familie și să fiu un exemplu, cât pot eu de bun, pentru băiatul meu.

Familie – Să mă bucur de familia mea. De timp în prezența lor. Nu trebuie să fie „timp de calitate”, nu trebuie să fie nimic clar (momentan). Vreau să fiu în prezența lor și să cultiv o stare de recunoștință pentru prezența lor în viața mea.

Practic, pentru mine a fost simplu atunci - vreau să fiu acasă, să fiu sănătos și energic și să mă bucur de oamenii din jurul meu.


Iar ca o notiță extra - a apărut ulterior în agenda mea - foarte foarte foarte important: să nu mai consum atât!

Oricum noi consumăm puțin față de ce văd în jur. Și tot e mult. Multe jucării, multe gadgeturi, multă mâncare… MULT BĂ!

Și mă obosește. Și dorința exagerată de a câștiga mai mult ca să am lucruri mai noi și mai multe, fără să am nevoie; dar și să cumpăr în continuu - să vad review-uri, să compar, să caut cel mai bun preț, etc.

E fucking obositor. Mă consumă!

Îi zice consumerism fiindcă te consumi pe tine

Ia, în căcat, o foaie și un pix și scrie! Ce înseamnă succes pentru mine? Și scrie 3 zile în continuu. La fiecare început de lună, după ce ai încasat banii și ți-ai plătit dările… ia agenda și întreabă din nou: Ce înseamnă succes pentru mine? Cum progresez?

Dar ia-ți o zi în care să stai un pic singur sau singură și să reflectezi la asta. Te plimbi prin natură… îți pui întrebări… mai scrii câte o idee în carnețel… nu scoate telefonul, că o să intri pe social media. De fapt, știi ce? Ieși fără telefon! Nu o să se întâmple nimic.

Cum ne complicăm viețile singuri

Mai am o întrebare pe care am început să mi-o adresez când apare câte o oportunitate nouă. Mă ajută destul de mult întrebările astea 🙂

Am auzit la Matt D’Avella - un youtuber de succes - că, de când e tată, își pune des întrebarea următoare:

Decizia asta îmi face viața mai simplă sau mai complicată?!

AUR! Pentru mine e aur întrebarea asta.

Fiindcă tot ce am făcut, pentru mult timp a fost să aduc din ce în ce mai multe lucruri în viața mea, în căutarea “succesului”. Fără să mă gândesc cum îmi complică viața fiecare din lucrurile astea.

Mai ales în mintea bărbaților se rup niște chestii odată ce devenim părinți. Că punem pe noi presiunea succesului și de a fi provider - indiferent dacă ești sau nu singurul provider din casă - iar când apare copilul tragem mai tare. Îmi amintesc când am început să mă rup cu munca gândindu-mă că o fac pentru copil. Apoi încercăm să găsim un echilibru între o muncă continuă și stresantă și timpul de liniște și pace cu familia. Echilibru care nu există fiindcă noi nu trăim muncă și viață de familie. Trăim doar viață. Viață, viață și iar viață. Plictisitor … știu 😅

Înainte, când apărea ceva nou, mă întrebam doar dacă mă entuziasmează. Căcat! Totul mă entuziasmează! Sunt genul ăsta de om.

Acum mă întreb:

Ce am de fapt nevoie pentru a fi fericit / liniștit?

Cum vreau să îmi petrec timpul?

La ce pot să renunț ca să fac loc pentru asta?

Dacă tot am vrut să fac radio, cum îi fac loc și lui? 🙂

Un obicei pe care îl poți începe chiar acum

Obiceiul simplu pe care îl poți începe chiar acum și care te va ține departe de burnout sau îl va ameliora este:

O pauză zilnică, ne-negociabilă de 30 de minute.

30 de minute zilnic - minim 6 zile din 7 - în care te deconectezi de la situațiile din viața ta și te reconectezi la natura ta.

Burnout-ul apare când resursele mentale și emoționale se scurg constant fără nici o refacere. 30 minute zilnic, dedicate strict refacerii - fără să ajuți pe cineva, fără taskuri - creează un depozit de energie care reduce acumularea de stres. E simplu și ușor de integrat. Nu trebuie să înveți să meditezi sau ceva complicat.

Cum faci să devină un obicei:

  • Alegi o oră fixă pentru fiecare zi.

  • Poți începe cu 10 minute și să crești treptat până ajungi la 30.

  • Anunți oamenii cu care interacționezi cel mai mult și îți creezi un mini-script pentru a spune NU când apar “urgențe”. Gen: “Am o pauză acum, e importantă pentru sănătatea mea, mă pot ocupa în x minute”.

Ce faci în timpul ăsta:

  • Pui toate device-urile pe DND și le ții departe de tine.

  • Faci un exercițiu de respirație sau pur și simplu respiri adând timp de un minut sau două.

  • Te plimbi sau faci un pic de mișcare. Preferabil în natură.

  • Scrii în agendă sau faci ceva creativ iar dacă mai rămâne timp, sau ca altă variantă, citești dintr-o carte.

Mai pe scurt, înveți să te plictisești

Îți las mai jos un clip, de la Arthur C. Brooks - un autor de succes și profesor la Harvard - despre cât de importantă este plictiseala pentru viețile noastre. E scurt și la obiect. Plictiseala e bună. A devenit un cuvânt negativ și fugim cu toții de ea. Ne ținem copiii departe de a fi plictisiți și e greșit.

Mocast

În încheiere aș vrea să îți spun, cu un pic de durere în suflet că m-am hotărât să nu mai fac podcastul ăsta. Îl iubesc și iubesc tot ce am creat pe canalul de youtube. Sunt super recunoscător pentru ce oameni urmăresc ce fac eu, fie că a fost stand-up sau podcast, a fost o reacție super pozitivă și îmi pare rău să nu mai public constant… DIN NOU!

Însă cred că am spus cam tot ce aveam de spus despre ce cred eu că m-a dus într-un punct bun în viață și, probabil, o să mai revin din când în când cu update-uri și în formă video.

Nu știu ce o să fac în continuare, pentru prima dată nu am planuri clare și sunt mai mult decât liniștit. Sunt recunoscător pentru programul de la Digi FM, unde mă poți asculta de luni până vineri, de la 14:00 la 17:00.

Dacă ți-a plăcut content-ul ăsta și nu ești deja abonat, poți să te abonezi la Substack-ul meu, unde o să continui să scriu și să trimit newslettere legate de creativitate și dezvoltare personală.

Mulțumesc că ești aici

Pace și dragoste 🙏❤️
Alex

Discussion about this episode

User's avatar