🎙️ În episodul ăsta:
Cum se blochează oamenii în rat race
“Fă ce-ți place și nu vei munci o zi în viața ta!” e pe jumătate bullshit
Work - Life balance
+ 4 sugestii pentru a face primii pași către o carieră cu scop.
Eu sunt unul dintre oamenii ăia care iubesc ceea ce fac. Dar asta nu înseamnă că e ușor sau plăcut tot timpul.
Acum am un job de luni până vineri care mă entuziasmează și sincer … mă cac în cultura asta de a sta la un job pe care îl urăști fiindcă plătește bine sau e confortabil.
Am muncit de toate în viața asta, am câștigat și bine și prost dar am simțit tot timpul că lucrez cu scop.
Vreau să vorbim despre asta fiindcă am niște idei care cred că te pot ajuta.
Salutare, sunt Alex Mocanu, stand-up comedian, podcaster, șiiii … cea mai nouă voce de la Digi FM 🎉.
Momentan fac matinalul de vacanță, alături de Alice Tudor, de la 7:00 la 10:00 iar din septembrie o să ne poți asculta, tot de luni până vineri dar între 14:00 și 17:00. Adică … radio dar fără să renunț la stand-up fiindcă mă trezesc la 5:00 😁
Sunt pe cât de speriat de un job de luni până vineri, pe atât de încântat că jobul ăsta e la radio. Digi FM a îndeplinit două visuri, angajându-mă, fără să știe.
Când eram mic ascultam mult radio și mi se părea fascinant cum vorbesc niște oameni cu mine prin radio. Visam să vorbesc și eu acolo într-o bună zi.
Iar mama visează de 20 de ani să mă vadă cu un job serios 🙄
Ăsta e motivul pentru care am ales să vorbesc despre joburi în episodul ăsta și … ține-te bine fiindcă sunt nervos și frustrat de subiectul ăsta cu job-urile. Mă doare sufletul să văd atâția oameni care suferă de pe urma locului de muncă și nu știu în ce direcție să o ia sau nici măcar nu încearcă să facă ceva. Sper pot ajuta măcar un pic cu episodul ăsta.
Rat race
Un studiu din 2022 arată că peste 70% dintre români cred că jobul le afectează negativ sănătatea mintală sau viața personală iar într-un sondaj eJobs din 2023, 59% dintre români au declarat că și-ar schimba jobul dacă ar avea o ofertă mai bună.
Nu ne plac joburile noastre! OK! Dar ce mă enervează e că ne-am obișnuit cu asta. Am acceptat. Când spune cineva că urăște ce face ceilalți spun "bine ai venit în rândul lumii!" în loc să spună: "broo, păi bagă-ți picioarele și pleacă de acolo mai repede! Sunt sigur că poți găsi ceva mai bun!"
Cineva care suferă 5 zile pe săptămână și trăiește pentru 2 zile plus un concediu anual trăiește o viață destul de măruntă, nu?
Dacă îți urăști job-ul atunci în weekend, când ești liber, o să faci toate excesele posibile ca să uiți de primele 5 zile ale săptămânii.
Cum a spus unul dintre înțelepții noștri contemporani, Vlad Dobrescu:
“Cinci zile bei cafea ca s-ajungi la servici
Și două zile alcool ca să uiți de alea cinci”
Cred că ar trebui să blurăm un pic linia asta pe care o tragem între ce înseamnă muncă și ce înseamnă viață. Facem asta muncind ceva de care ne pasă, care ne oferă un scop.
Ce observ eu la mulți e că se blochează singuri în job-uri care le golesc sufletul. Ajung într-un job bine plătit, care poate e și interesant la început și își cresc nivelul de trai … nu că la limita câștigurilor … ci peste!
Acum poti face asta, cu credite și devine un cerc vicios. Nu simt nici o împlinire la locul de muncă, care devine din ce în ce mai demanding, ar vrea să demisioneze dar nu au cum fiindcă nu au deloc bani strânși sau investiți și au rate la mașină, casă și tot ce e în ea. Iar apoi, ca să umple un pic golul din suflet își cumpără și mai multe chestii care îi îndatorează și mai mult.
“Fă ce-ți place și n-o să muncești o zi în viața ta”
Hai să lămurim asta: "Găsește-ți un job care-ți place și n-o să muncești o zi în viața ta". Nu e neapărat greșită dar nu cred că e modul corect de a pune problema. Eu fac ce-mi place de peste 10 ani de zile și după cum am povestit într-un podcast anterior, tot am ajuns la burnout, mi-am dat cariera peste cap și era să-mi distrug familia.
Iubesc să fac stand-up dar au fost perioade sau momente grele în viața mea, în care a trebui să urc pe scenă, să fac oamenii să râdă iar apoi am coborât și am plâns. Orice meserie are părți bune și mai grele.
Unii se blochează în ideea asta de: "Nu știu ce să fac. Nu știu ce-mi place". Nu trebuie să faci ce-ți place din prima sau toți trebuie să facem ce ne place. Da, uneori e greu să știi ce-ți place pentru că nici nu am fost încurajați să explorăm. Sunt unii care explorează doar Netflix și meniul de la Glovo. Normal că nu o să știi exact ce calități ai sau ce-ți place să faci. Poți să începi cu ce nu-ți place. De exemplu, dacă job-ul tău e pe listă, perfect, ai făcut primul pas.
Am făcut o grămadă de încercări în multe direcții artistice dar și antreprenoriale ca să găsesc ce mi se potrivește și ce aș putea să fac, cu drag, și în zilele proaste. Și am eșuat în majoritatea. CUM E NORMAL!
Am fugit de joburi ca de dracu dar uite că am ajuns la concluzia că un loc de munca cu un venit constant îmi poate susține cariera artistică.
Mă pot ține și de podcast dar pot lucra, în sfârșit, la show-ul meu de stand-up. Materialul pentru stand-up merge lucrat doar live, cu public, iar faptul că nu prea s-au vândut bilete la show-urile pe care le-am încercat m-a deraiat. Nu prea îmi permiteam să ies pe minus și ajungeam să implic mai multă energie în promovare decât rămânea pentru scenă.
Eu știu că pot face un show bun iar acum pot investi calumea în promovare și îl pot ține și cu 10 oameni că nu mai e presiune.
Poate că ai o pasiune și ți-ar plăcea să o transformi în sursă de venit. E un vis frumos însă fii conștient că există riscul să:
îți pierzi bucuria de a o face, pentru că devine obligație și
să fii presat financiar, ceea ce îți afectează creativitatea.
M-am trezit în anumite perioade că a trebuit să spun da unor evenimente sau campanii pe care le-aș fi refuzat dacă nu aveam nevoie de bani. Când începi să faci chestii pentru bani se duce un pic din farmecul artistului.
Work-Life Balance
O altă discuție e asta cu "work-life balance". Am tot căutat răspunsuri în zona asta până când l-am auzit pe Sadhguru spunând că:
"De când ne naștem, până când murim, tot ce facem e … viață, viață și iar viață!"
A … uau … da! Acum trăiesc. Nu sunt la muncă. Asta e viața. Asta care trece acum, când eu mă gândesc la work-life balance.
Viața nu ține cont de distincția asta pe care o facem noi între viața de familie, pasiuni și muncă.
Plus că uneori facem aceleași chestii și le etichetăm diferit.
Dacă plantezi un pom la tine în grădină e viață dar dacă lucrezi la o asociație și plantezi pomi de luni până vineri e munca. Cum vine asta?!
Dacă ești mecanic auto, să repari mașini e muncă dar dacă lucrezi la mașina ta, în garajul tău e pasiune. E viața ta.
Dacă îți pasă de ceea ce faci, ca job … ATENȚIE, nu să îți PLACĂ … să îți pese … atunci relația cu munca ta e alta.
Gândește-te la o relație de dragoste. Nu ai nevoie de motivație să te vezi cu persoana iubită, nu? Așa ar trebui să fie și cu munca. Uneori e greu la muncă dar chiar și cele mai frumoase relații trec prin momente grele. Însă ai face orice să meargă bine relația aia.
Gândește-te la asta! Nu cum să găsești un echilibru. Cum să aduci în viața ta doar lucruri care trezesc ceva în tine. Care îți dau scop.
Am visat când eram mic să fiu la radio dar nu am urmărit asta. Nu îmi doream un job care să nu mă lase să îl iau pe fi-miu de la școală. Am mers acolo pentru bani. E clar și sunt ok cu asta.
Asta nu înseamnă că nu o să dau tot ce pot să fiu bun acolo. E o oportunitate de a oferi o stare bună unor oameni care mă ascultă.
Dar înțeleg ce rol are în viața mea. Să mă destreseze, să îmi permită să lucrez liniștit la cel mai tare show de stand-up și să mă apropie de visul nostru de a ne muta din București.
E ok și să ai un job doar pentru bani, atât timp cât știi care e planul, ce înseamnă banii ăia și ce ești dispus să faci pentru ei.
Și atât timp cât job-ul ăla sau compania la care lucrezi, crezi ca oferă valoare.
Încearcă să oferi valoare!
Eu am avut un singur job din ăsta "serios", 9 to 5. Și nu m-am putut adapta. Am super încercat numai că mi-am dat seama ce aveam noi de făcut acolo și ce fac multe companii, din păcate. Încercam să ardem cât putem de mult clienții ca să ne iasă nouă profit și atât. Fără să încercăm să vedem că putem oferi și valoare.
Eu eram în departamentul tehnic dar lucram cu oameni din afara țării iar când au văzut ceilalți că mă descurc cel mai bine cu engleza au început să mă lase să scriu mail-urile pentru toate departamentele și să răspund la telefoane. Chiar și la sales.
Țin minte că am făcut o vânzare la un moment dat și am mers super entuziasmat la CEO, cu inima cât franzela, să îmi primesc laudele. Dar el a fost dezamăgit că vândusem cel mai ieftin produs cu cel mai mic abonament 🤦♂️.
I-am spus: "Dar am făcut o vânzare, nu ești încântat? Nu vrei bani?"
Nu o să uit niciodată ce mi-a spus: "Eu nu vreau bani … eu vreau bani mulți".
Pfff … e plin de oameni din ăștia nesătui, care nu vor să observe că ei oferă valoare ci doar ce obțin ei.
Am realizat că asta făceam noi acolo. Încercam să convingem clienții să cumpere mai mult decât aveau nevoie. Uneori mințindu-i pe față. Nu mă înțelege greșit, era o oportunitate bună pentru mine să fiu acolo dar nu am putut accepta asta.
E peste tot asta. Am auzit în ultimii ani cum că medicii, în clinici private, au target-uri la analize.
Mi-a povestit o tipă care a fost dată afară fiindcă nu a vrut să recomande analize extra pacienților.
Ea a spus: “Am considerat că nu au nevoie” iar răspunsul superiorilor a fost: "și ce … strică să facă niște analize?" 🙄
A ajuns să nu mai conteze nimic decât profitul. Nici bunăstarea oamenilor.
Eu nu mai suport ideea asta cu care am crescut … să muncim cât mai puțin și să câtigăm cât mai mult. Să păcălim cumva sistemul.
E visul multor români să fie bugetari. Că acolo o freci și ai salariu asigurat. Dar o societate nu are cum să funcționeze când prea mulți oameni vor să primească cât mai mult oferind cât mai puțin.
Eu înțeleg că e în toată țara, dar nu e o scuză pentru mine. Faptul că așa se întâmplă, nu e explicație să fac și eu așa. Aud de la unii: “păi da mă, dar așa merge treaba.”
Nu frate! Doar pentru faptul că sunt gunoaie pe jos nu înseamnă că e o scuză să arunc și eu gunoaie lângă ele. Îmi arunc măcar gunoiul meu la coș sau mai iau și încă unul de pe jos și-l arunc și pe ăla. Nu pentru că mamă ce bun samaritan sunt eu, pur și simplu pentru sufletul meu. Eu pot să spun că am fost norocos, că am fost crescut de niște părinți cu principii.
Sugestii pentru a lucra cu scop
Eu pot să spun că am fost norocos. Am fost crescut de niște părinți cu principii. Când eram tânăr nu știam că asta înseamnă principii, ce aveau ei. Credeam că tata e mai fraier decât ceilalți, că nu face și el nicio combinație.
Acum, spre 40 de ani, am realizat ce înseamnă asta pentru ei, că sunt bine cu capul, au fost liniștiți și nu au stat cu morcovul la cur.
Am avut noroc. Mulțumită lor n-am putut efectiv să lucrez în companii din astea fără coloană vertebrală. Nu toată lumea are norocul ăsta. Dar …
1. Caută orice faci tu pentru bani să ofere și valoare.
E singurul mod în care putem să împingem societatea asta în față. Să încercăm să oferim mai multă valoare decât primim în bani.
Poți să lucrezi la o corporație. Dacă tu simți că oferi valoare corporației iar ea oferă valoare societății, super șmecher!
Dar pune asta pe primul loc! Să nu vinzi otravă oamenilor ca să faci tu profit.
Fie că vrei să-ți schimbi job-ul în viitor apropiat sau vrei să încerci niște chestii antreprenoriale sau pur și simplu să ai o experiență de viață mai bună …
2. Încearcă să reduci cheltuielile.
Fie că ai bani mulți, fie că ai puțini. Vezi cu cât poți trăi minim. E un exercițiu bun. Eu am făcut de nevoie exercițiul ăsta 😅 de a vedea cu câți bani putem să trăim minim și mi-a prins foarte bine.
Iar acum, fiind organizați cu banii și având un plan, când începem să câștigăm mai bine, atât eu cât și Andreea, știm ce avem de făcut.
Am învățat care e minimul, ce înseamnă confort, ce ne dorim și ce ne luăm ca mofturi. Totul a plecat de la a reduce cheltuielile.
Plătește ratele, dacă ai și / sau pune deoparte o sumă de bani. Cam cât veniturile pe șase luni. Așa se recomandă. Sau minim trei.
3. Experimentează cu lucruri care îți pot oferi scop.
Cu ceva care simți că îți pune în valoare talentele.
Fă ceva creativ! Ajută. Nu trebuie să devină neapărat sursă devenit, poate fi un hobby.
Rick Rubin spune:
Keep your day job! Munca nu e niciodată irosită.
Tot ce faci are potențialul de a-ți alimenta creativitatea.
Și, nu în ultimul rând, orice job ai, nu uita să …
4. Fii recunoscător!
Ăla e în momentul ăsta în viața ta și ăla te hrănește sau îți hrănește familia. Poți fi zâmbitor în orice job, chiar și căutându-l pe următorul fiindcă ăsta îți mănâncă sufletul. Tot poți să zâmbești.
Sper că ți-a oferit o altă perspectivă, mai pozitivă, podcastul ăsta dacă ai vreun struggle la locul de muncă sau sper că ești într-un job pe care chiar îl iubești și care chiar îți oferă un scop.
Îți mulțumesc foarte mult că ești aici.
Nu uita să te abonezi să putem să fim în legătură tot timpul, pe mail.
Pace și dragoste 🙏❤️
Alex
Share this post