Povestea show-ului pe care era să-l anulez

Știi cum faci un lucru de care crezi că nu ești în stare?

Te bagi singur în căcat… voit!

Iar apoi … vezi tu cum te descurci! 😅

Nici  măcar nu e o glumă. E o chestie pe care eu o fac din când în când. Am să-ți explic de ce funcționează și am să-ți povestesc cum am încercat să fac asta săptămâna trecută organizând un show mult prea din scurt și cum mi-am dat toată viața peste cap din cauza asta 🤦‍♂️

Bagă-te în ceva care te sperie

Săptămâna trecută am avut ocazia de a face un show de stand-up într-o locație care îmi place mie foarte mult. Se numește Uzina Coffee, e în Piața Amzei, în București. E un spațiu mic, intim și cozy, așa. E perfect pentru show-ul la care lucrez eu.  Doar că trebuia să pun un show prea din scurt.

Trebuia să pun vineri show-ul și abia luni să încep să-l organizez. Nu aveam grafică, nu aveam promo, nu aveam nimic gata. Și știam că e prea din scurt dar am zis DA, fiindcă eu mă bag uneori cu capul înainte fiindcă știu că după aia începe să apară încrederea și inspirația. Sau dacă nu … măcar învăț o lecție 😅

Am auzit la un moment dat vorba asta: 

Creierul e ca un GPS. Nu-ți dă traseul decât după ce alegi o destinație și apeși START!

Mi s-a părut foarte bună ideea. 

Am am citit și în "The War of Art", de la Steven Pressfield, o chestie care are legătură cu asta.

“Resistance will always try to stop you. But once you commit, the Muse shows up. - Steven Pressfield

„Rezistența” e vocea aia interioară care îți spune că nu ești în stare. Dar, paradoxal, abia după ce te angajezi în ceva, vine inspirația.

Oamenii cred că au nevoie de încredere ca să înceapă. Dar nu, încrederea vine abia după ce începi. Ce ai nevoie la început este doar un moment de curaj. Spui „da” iar apoi creierul tău începe să lucreze pentru tine.

Eu am făcut asta și am fost uimit câte idei și soluții au apărut doar pentru că am pornit.

Asta am spus și săptămâna trecută într-un reel. Și, ironic sau nu, fix după ce am spus-o… am trăit pe pielea mea lecția completă.

A urmat o săptămână horror. A fost un dezastru în a mă organiza pe mine. Un haos. N-am mai fost atât de obosit, stresat și dat peste cap de luni bune.

De când m-am întors din India și îmi fac zilnic practica pe care am învățat-o acolo simt o diferentă în cum mă descurc. Mă simt mai odihnit, mai organizat (ceea ce n-am fost niciodată). Mai conștient de ce simt. Când mă enervez, nu mă mai pierd total. Mă opresc. Mă întreb: De ce simt asta? De multe ori răspunsul e banal: n-am mâncat, n-am dormit bine… și în momentele alea… am milă. De mine. Și de ceilalți.

Dar acum, în săptămâna asta … m-am dat cu capul de toți pereții.

M-am stresat să promovez show-ul. Să postez. Să fac livestream-uri. Să invit oameni… Și pe măsură ce trecea timpul, în loc să mă liniștesc, eram și mai încordat. Joi și vineri voiam să anulez totul.

Clădim încredere cerând ajutor?

Îmi propusesem să scriu câtorva prieteni și urmăritori de pe Instagram, să le propun să vină la show. Ca să nu mă chinui prea mult cu campania de promovare. Dar mi-a fost rușine. Simțeam că cerșesc 🤦‍♂️. Chiar dacă am încredere în show. Adică nu mă îndoiam că o să iasă bine, că o să merite banii.

Am avut fix săptămâna trecută și temă la terapie să dau 10 mesaje unor prieteni să le spun despre podcastul meu. Nici asta nu am reușit. Încă. Simt că deranjez sau că cer un favor chiar și atunci când vreau să ofer ceva. … se pare că mai merg o perioada la terapie 😃 

Când încercam să mă conving să scriu mesajele mi-am amintit de un citat de la Simon Sinek care zice așa: 

We don’t build trust by offering help, we build trust by asking for it. - Simon Sinek

Eu când am auzit asta m-a spart. Pentru că, într-adevăr creezi încredere dacă oferi niște chestii. Adică eu dacă vreau să te conving să vii la mine la show, oferind stand-up gratis pe YouTube sau la TV o să-ți creez încredere că sunt un comediant bun și poate o să vii la un show live.  

Dar ce vrea să-ți spună el e altceva, legat de noi, între prieteni și cunoștințe.

Gândește-te la momentul când un prieten NU îți cere ajutorul ca "să nu te deranjeze”. Atunci el nu numai că își face rău singur dar îți răpește și ție oportunitatea de a ajuta. De a fi acolo pentru el. De a întări legătura dintre voi. Noi avem nevoie să ajutăm. Construim încredere când ne deschidem și avem curajul să spunem „am nevoie de tine”. Tocmai pentru că-l considerăm prieten. Tocmai pentru că știm că putem conta pe el.

Știi momentul ăla când vrei să intri pe o ușă și tocmai atunci iese cineva? Tu îi spui "poftiți!" și el spune "nu, poftiți dumneavoastră!", și tot așa… 

Amândoi vreți să oferiți ceva. Cineva trebuie să și primească. E bine pentru amândoi. 

Cred ca ne-ar ajuta foarte mult ca unii dintre noi sa mai si acceptam ajutor, sa mai si cerem ajutor, susținere sau pur și simplu comuniune.

De la anxietate la recunoștință

Vineri, în ziua show-ului, voiam să anulez tot. Îmi era rușine de Cătălin, de la Uzina, gazda noastră, căruia i-am spus că din scurt dar 20-30 de oameni tot ori veni la show. 

Bă eram super dezamăgit și rușinat de el. Nu știu de ce sunt atât de rușinat și mă simt atât de vinovat de niște chestii din astea dar așa sunt… de-aia merg la terapie. 

L-am sunat cu atitudinea unui om învins să îi spun că nu s-au strâns suficieți oameni și că trebuie să anulăm.

Faza tare a fost că omul a răspuns super relaxat gen: "Hai să-l facem oricum, poate să mai strâng oameni până diseară, poate găsesc și eu niște oameni să vină, hai să îl ținem"

Mi s-a luat toată presiunea dintr-odată. Presiune pusă de mine bineînțeles. Am simțit că respir din nou. Că nu mai respirasem de 4 zile.

Așa de ușor a fost?! A, deci nu e toata lumea dezamagita de mine, tot timpul? Doar tata? a, ok 😃 

Iar când a dispărut presiunea aia am văzut atât de clar cât de norocos sunt, de fapt. Prieteni, cunoscuți care au cumpărat bilete doar ca să fie cu mine la show. Soția mea, care m-a ajutat cu organizarea, deși avea și ea treburile ei. Mama care știa de show și m-a sunat vineri să-mi spună că ea și cu tata sunt alături de mine. 

Tony Baboon și Sorin Setreanu care s-au băgat la show-ul ăsta, știind că probabil nu facem bani. Doar fiindcă au vrut să facă show alături de mine. A fost o bucurie să fiu cu ei pe scenă.

Cum a fost show-ul?

Show-ul? A fost minunat. Un haos dezorganizat, de care toată lumea s-a bucurat.

Setul meu de stand-up a fost normal, nimic impresionant dar zic haos fiindcă a urcat Tony Baboon, pe scenă să cânte 2-3 piese și am zis să facem și ceva împreună dacă tot e acolo. Sorin cântă la chitară, eu cochetez cu muzica, hai să ne prostim.

Și a fost fun! Exact ce îmi doresc de la show-ul pe care il creez, sa fie distractiv. Mai mult decât vii, râzi, pleci acasă.

La final am primit feedback pozitiv, energie, susținere. Am stat o grămadă de vorbă cu oamenii, după show. O seară super blană!

A, și atât de bine m-am simțit cu Sorin și cu Tony Baboon pe scenă că am început să discutăm despre a lucra la un show împreună 🤫

💌 Dacă vrei să fii la curent cu ce urmează, abonează-te la newsletter!

Concluzii:

Acum, privind în urmă … pot să spun sincer:

E bine că am făcut asta! Am crezut că am greșit când m-am aruncat cu capul înainte în a organiza un show prea din scurt. Dar dacă nu-l făceam acum, probabil îl lăsam complet pentru toamnă. Acum nu știu exact ce urmează, dar sunt entuziasmat și am încredere că pot face un one-man show. Și că o să lucrez la show-ul de stand-up și muzică live, cu Tony Baboon și Sorin Șetreanu.

Ce am notat ca lecții pentru viitor:

• Trebuia să fiu clar cu cât timp aloc proiectului și ce am de făcut exact în timpul ăla pe care îl am.
• Să nu-mi încalc regulile de bază (fără laptop seara, ora de culcare…) indiferent că am o scuză.
• Dar cel mai important: Să fiu bucuros și recunoscător! Am o viață ok, o carieră interesantă și am oameni minunați în jurul meu.

Mi-am propus acum să găsesc o locație pentru vară și să stabilesc întâlniri frecvente cu oricine vrea să vină. Fie că fac stand-up, înregistrez un podcast, cânt, anything… vreau să experimentez și să eșuez o grămadă până în toamnă, când sunt sigur că o să am un show tare!

Mulțumesc că ești aici!
Pace și dragoste 🙏❤️
Alex