Școala vs. Educația autentică: Ce nu te învață sistemul, dar trebuie să știi

De peste 10 ani de zile fac stand-up comedy și alte lucruri artistice și creative pentru care n-am studiat nici o clipă în viața asta; și din care trăiesc decent. M-am ținut departe de job-uri care să mă facă să mă simt mizerabil.

În articolul ăsta o să vorbesc despre educație. E împărțit în 3 capitole. 

1. Școala
2. Cum ne educăm noi și 
3. O mare oportunitate

Am inregistrat un podcast destul de lung pe tema asta. O să scriu aici varianta scurtă, să nu fie prea mult de citit. Dacă te interesează subiectul, îți recomand să asculți podcastul. La mine pe Youtube sau pe Spotify

ȘCOALA

Școala e ca un joc video. Trebuie să faci aceleași quest-uri prestabilite ca și ceilalți care participă. Avansezi în nivele, care devin din ce în ce mai grele pe măsură ce avansezi, iar tu devii din ce în ce mai competent. Ai boși mici la sfârșitul fiecărui nivel, teza sau corigențe din când în când. Și  ai și un final boss: Capacitatea sau BACul. Iar dacă nu poți să treci un nivel, trebuie să-l repeți până reușești.

NU?! Joc video!

Iar copiii sunt înnebuniți după jocuri video. De ce nu ne place școala?!

Poate pentru că e un joc video de la începutul secolului XIX și nu mai e relevant?! Are grafică nașpa 🙂. Și ne pregătește pentru ceva ce nici mai există în viețile noastre. Ne pregătește pentru era industrială care a trecut de ceva vreme. Nu cred că e o noutate pentru tine faptul că școala a fost creată pentru a scoate lucrători în fabrici. Oameni docili care să vină la program dimineața, să nu întârzie, să nu lipsească și să își facă treaba fără să aibă prea multe păreri.

Poate de aia sunt o grămadă de oameni care nu-și suportă job-urile astea clasice, 9 to 5, și sunt neîmpliniți. E stilul ăsta care te învață să nu suporți ziua de luni și să te bucuri de vineri, că vine weekend-ul. O chestie care mie mi se pare o nebunie. Să nu suport cinci zile din săptămână și să mă bucur de două. Două zile sunt mai puțin de 30% din săptămână. Mai puțin de 30% din viața mea!

În școală, profesorii tind să îți spună ei ce a vrut să spună autorul, nu să te întrebe pe tine, ca elev, ce crezi și tu că a vrut să spună. Tare aș vrea să îl văd pe Eminescu citind un comentariu de la o poezie de-ale lui. Siiigur ar fi și el gen "Brrrrooooo, nu asta am vrut să spun. Era despre sex nu despre nemurirea sufletului".

Copiii ar trebui învățați CUM să gândească, nu CE să gândească - Margaret Mead

În școală nu obișnuim să lucrăm în echipe, să facem proiecte împreună. Ba dimpotrivă, exista un soi de competiție tot timpul, având în vedere că suntem notați individual și părinții obișnuiau să ne spună "De ce Andreea poate să ia 10 și tu iei 7?".

Iar apoi, după ce terminăm școala, în toată viața și cariera noastră, suntem nevoiți să lucrăm în echipe, cu alți oameni, având atitudinea asta de "vreau să mă placă mai mult pe mine profu' (managerul), și să iau notă (salariu) mai mare"

De fiecare dată când aud pe cineva spunând ceva de genul "nu-l suport pe tipul de la departamentul X", în mintea aud doar "mamă ce nu-l plac pe ăla de la B!"

CUM NE EDUCĂM NOI

Educația nu începe și nu se termină cu școala. Învățăm de când ne naștem și până în ultima clipă. Învățăm cum să ne comportăm la serviciu și în societate, cum să fim într-o relație, cum și ce să mâncăm, cum să fim părinți … viața și societatea ne învață o gramadă de lucruri. 

Nu ne oprește nimic să învățăm și singuri. Ceva ce chiar ne pasionează. Să citim, să ne documentăm, să ascultăm alți oameni care știu mai mult decât noi într-un anumit domeniu. Să facem cursuri și să ne dezvoltăm și prin puterile noastre. Dacă tot învățăm oricum toată viața.

Când eram în liceu am început să învăț editare video. Fără să realizez că dezvolt un skill sau o posibilă carieră. Jucam Counter-Strike și apăruse moda de a face montaje video cu faze de-ale tale din joc iar pentru că jucam destul de bine, am vrut să fac și eu asta. Am piratat Sony Vegas și am început să văd tutoriale de montaj video super basic.

În același timp, începusem cu muzica, cu rap-ul și pentru că îmi plăcea sa calculatoresc iar băieții obișnuiau să vină la mine să cântăm, m-am apucat să învăț cum să trag voci și să fac un fel de mix și master. Trăgeam pe un microfon improvizat într-un soft piratat pe un PC slab. Dar învățam un skill de unul singur. Cu tutoriale gratis și practică.

Tot așa a fost și cu grafica. A fost nevoie de niște flyere la un job pe care l-am avut și cum eu eram mai creativ așa și auzisem de photoshop, m-am oferit să le fac eu. Tot cu tutoriale moca și photoshop piratat am învățat și grafică. Care m-a ajutat mult în cariera mea ulterior, ca și editarea video.

Eu nici măcar nu realizam atunci că să învăț skill-urile astea înseamnă educație. Puteam fără probleme să încerc o carieră de editor video sau să lucrez într-un studio dar eram atât de băgat în ideea asta de școală și job clasic că nu vedeam nimic în jur. Ideea asta că după ce faci o grămadă de școală vine cineva și îți oferă un job bun. Cu cât mai multă școală, cu atât mai bun job-ul. Doar că omul ăsta nu a mai venit niciodată pentru mulți dintre noi.

E atât de tare că educația nu mai e sub lacătul cuiva. Nu mai trebuie să intri la nu știu ce școală bună ca să ai oportunități. Să te placă nu știu ce profesor. Dacă eu am putut învăța singur, acum 20 de ani, skill-uri pentru o posibilă carieră, în ziua de azi posibilitățile sunt nelimitate.

O MARE OPORTUNITATE

Sunt atât de mulți oameni care cred că o să ne fure AI-ul job-urile iar pe mine asta mă sperie cel mai tare. Cum se panichează oamenii că le fură AI-ul job-ul dar nu fac nimic în sensul ăsta. Ce job obosit, repetitiv și fără nici un skill trebuie să ai ca să te înlocuiască o aplicație?

AI-ul o să înlocuiască oamenii care știu să facă un singur lucru și nu vor să învețe nimic nou.

E o mare oportunitate să te dezvolți, să înveți ceva nou, să devii mai competent. Inteligența artificială chiar te poate ajuta. Dar și dacă ți se pare că e o nenorocire și nu vrei să ai de a face cu ea, tot e o șansă să te dezvolți pentru a naviga mai ușor schimbarea uriașă care va urma.

Știu că de la o vârstă e greu să înveți lucruri noi și nu mai ai chef. E nașpa să simți că o iei de la zero. Dar încearcă măcar cu o pasiune nouă! Să vezi că e chiar fun când treci de un punct. Decât ore întregi pe Netflix, telefon sau consolă. Trebuie să te atragă măcar un lucru în lumea asta.

Eu m-am apucat să iau lecții de canto acum câteva luni și a fost horror când am realizat cât de greu e și că nu am atâta timp. E nasol să te simți slab la 40 de ani, mai ales când știi că ai unul sau două lucruri la care chiar ești bun. Dar mamă ce tare a fost când am început să simt că progresez. Despre asta e vorba tot timpul. Despre progres. Stagnarea este de fapt declin.

Educația nu se termină niciodată. Fie că o căutăm activ, fie că nu, noi învățăm lucruri în continuu. Sunt lucruri care te educă și te schimbă. Poate simți că școala te-a dezamăgit sau că nu a fost suficientă. Sau că sistemul te-a dezamăgit. Că nu ai învățat ceva care chiar să te ajute în viață, că n-ai avut educație financiară și alte informații de care am fi avut nevoie. Eu cred că atât au știut. Atât au știut părinții noștri, profesorii noștri, sistemul … atât au putut.

Sau, mă rog, au vrut să ne facă proști și ușor de controlat. E irelevant pentru mine acum. Contează ce fac eu acum. Nu am avut educație financiară, mi-o caut singur. N-am învățat despre dezvoltare personală, caut eu acum ce înseamnă asta. Apropo de faptul că fi-miu, la clasa pregătitoare, face oră de dezvoltare personală. Mi s-a părut foarte tare să văd asta în orarul lui. Găsesc singur cărți și cursuri online din care să-mi iau informații care cred că îmi lipsesc. Și îmi e fucking greu! Am o carieră, o familie, trebuie să fac bani, să am grijă de ei și de mine. Încerc și să dezvolt ceva pe lângă carieră, am și pasiuni iar pe lângă astea, vreau să mă dezvolt și să mă educ, ca să nu rămân în urmă.

E greu să învăț acum chestii pe care ar fi trebuit să le învăț când eram tânăr. Așa cum e mai greu să învăț să cânt la 40 de ani decât ar fi fost la 7. 

Dar ce altă variantă am? Să stau pe canapea să mă uit la seriale? Să mă plâng că e vina politicienilor și că o să mă înlocuiască AI-ul?

Am un copil acum și știu că el nu învață din ce îi spun eu ci din ce mă vede făcând. Vreau să știe că nu mă dau bătut. Că poate să învețe și la 40 și la 70 de ani dacă vrea. Că poate să își caute fericirea oricând și să mă aibă pe mine ca exemplu.

Și să mor de nu e și distractiv tot procesul ăsta. Oricât de solicitant ar fi.

Dezvoltarea personală e ca creșterea unui copil. E dificil, e obositor dar îți oferă energia și puterea necesară să treci peste orice obstacol.

Mulțumesc că ai citit 🙏

Ești tare!
I mean it.

Zi bună,
Alex