OBIECTIVE mai bune, REZULTATE mai bune!

BEFORE

În 2021 mi-am făcut o poză de BEFORE ca să mă motivez să merg la sală și să fac pătrățele. De parcă pătrățelele ar fi schimbat cum mă simt pe dinăuntru 🙄.

În 2023 am scris articolul Burnout și de la capăt în care am povestit de ce am două poze de BEFORE și cum încerc să îmi revin după un burnout destul de intens și să îmi pun viața în ordine.

Iată-mă în 2025, fără poză de AFTER dar cu un drum mai clar, cu o minte mai liniștită și cu obiective din ce în ce mai bune care par să ducă și la rezultate.

AFTER

Am tot sperat că o să revin la un moment dat cu poza de "după", ca să își găsească sensul pozele alea două pe care le-am făcut în 2021 dar acum nu o mai vreau.

Am observat că dacă ating un obiectiv se cam termină căutarea. Se termină motivația de a face lucrurile care m-au dus la a atinge obiectivul ăla. Și știm cu toții că viața e o căutare continuă. Să fii mai sănătos, mai bun, să ai o minte care funcționează mai bine e cel mai tare lucru pe care poți să-l faci pentru tine și oamenii din jur. 

Iar dacă fac poza "după" și o postez, cumva s-a terminat. Am demonstrat ce aveam de demonstrat. Am văzut de o grămadă de ori situația asta în care un băiat a zis: "gata mă pun pe treabă, vreau să arăt bine!" ... a slăbit, a devenit super fit, a postat rezultatul, și-a primit validarea iar apoi a luat-o în jos. Poate chiar a ajuns mai rău decât era inițial.

Nu pot spune niciodată că sunt perfect deci căutarea de a fi mai bine nu se termină niciodată.

OBIECTIVE MAI BUNE, REZULTATE MAI BUNE

O mare schimbare în mentalitatea mea,  vis-a-vis de mersul la sală, a fost în momentul în care am schimbat obiectivul.

 Înainte mergeam la sală pentru a arăta într-un anumit fel. Să arăt cum imaginez eu. Și a fost un moment în care mi-am dat seama că dacă tot merg dar nu ajung la corpul pe care mi-l doresc - care era un standard foarte înalt - o să fiu dezamăgit. O să am impresia că merg degeaba și ... o să mă opresc.

 Am schimbat obiectivul de a arăta într-un fel cu  obiectivul de a merge, pur și simplu. Nu mai aveam niciun target de cum arăt. Singurul obiectiv a devenit și este și în ziua de astăzi să merg.

Cel mai ușor obiectiv de îndeplinit, pentru mine cel puțin. Să merg. Nu mă uit la cum arăt. Îți dai seama că  mergând de minim 3 ori pe săptămână arăt din ce în ce mai bine. Mă simt din ce în ce mai bine. Îmi e din ce în ce mai ușor să-mi fac antrenamentele. Dar nu este asta scopul, ăsta e un bonus.

Obiectivul mi-l îndeplinesc mergând. Am antrenamente în care nu sunt eficient dar am fost frate. Am fost și astăzi! M-am ținut de promisiunea pe care mi-am făcut-o. Sunt serios! Victoriile personale, oricât de mici sunt, îmi dau încredere.

Asta a făcut o diferență în mai multe arii din viața mea. Vreau să lucrez și azi. Să scriu la material pentru stand-up. Poate nu iese nimic. 90% din idei nu ies. Dar măcar să lucrez la ele. Sau să fac un podcast și săptămâna asta. Poate iese prost dar l-am făcut. Atât am putut acum. Săptămâna viitoare o să pot mai mult. Sau poate luna viitoare ...

ATITUDINEA MENTALĂ CÂND ÎNCEPI

Când aud pe cineva că s-a lăsat de fumat de 3 luni, 2 săptămâni și 3 zile îmi e atât de clar că de fapt nu s-a lăsat de fumat. Doar cronometrează timpul până se va apuca din nou.

Pe mine dacă mă întrebi când m-am lăsat de fumat nu știu nici măcar anul. E o chestie pe care am citit-o și în cartea care m-a ajutat să mă las de fumat. Celebra carte În sfârșit nefumător a lui Allen Carr. Ideea că în momentul în care ai stins o țigară, care tu spui că e ultima, ești nefumător. Nu ești un fost fumător care nu mai fumează de câteva zile. Ești nefumător!

Dacă pornești cu atitudinea asta mentală, am stins țigara iar acum sunt nefumător, nu spun că o să-ți fie neapărat ușor, dar ai mai multe șanse decât unul care gândește: "hai să văd cat reușesc de data asta". Ești încă legat mental de fumat dacă ții cont de cât a trecut.

Așa și cu sala. Dacă mă duc doar pentru a atinge un obiectiv sunt tot timpul legat de pozele alea de before and after. Prefer să merg ca să mă simt bine. Ceea ce nu pot să cuantific. Nu pot să fac o poză la cum mă simt și s-o postez pe Instagram.

Poate se vede pe fața mea, poate nu ... I don't give a fuck!

E foarte mișto și de ajutor să privești în urmă la tine. Mi-a făcut mare plăcere să citesc articolul Burnout și de la capăt, în 2025. Să văd cum mă simțeam atunci și să compar cu starea mea de acum. Să văd că am evoluat.

De aia recomand tuturor să scrie zilnic într-un jurnal. E atât de tare să citești ce făceai, ce simțeai acum doi ani. Ce frustrări aveai. Ce bucurii aveai. Să vezi cum ai progresat. Sau cum ai luat-o înapoi, e OK și asta, o folosești ca motivație.

Ca să închei pe o notă super deprimantă:

Singura poză de după e aia de pe cruce 😅

M-am gândit foarte mult dacă să scriu asta. Sper că nu te-am deprimat.

Dar gândește-te, urmașii tăi aleg o poză care simt ei că te reprezintă. Vezi să îți creezi viața în așa fel încât pozele pe care le ai să fie marfă! Să exprime o viață frumoasă.

Viața e o căutare continuă.
Ce cauți aia găsești. Caută să fii mai bun!

Mulțumesc că ai citit!
Pace și dragoste 🙏❤️
Alex